Iubirea

Iubirea, cum legenda spune
E dorul cel nepotolit
A doua suflete comune
Predestinate sa se-adune
Si adunate in sfarsit
Din ele, cel mai cu sfiala
In inegalul lor duel
Flamand de-o lume ideala
Iubind, se va topi doar el...

Iar nu stiu cine e autorul. Un poet rus, de asta sunt sigura, dar ca sa-i stiu si numele ar trebui sa caut in caietele de poezii din liceu.:P

Si totusi...

Aici ar trebui sa apara versurile Tatianei Stepa, din melodia cu Craciunul, care se potrivesc cu "recesiunea" (desi putin prea sumbre). Din pacate nu le gasesc. Din franturi de amintiri (si, sper, cat mai exact)...


Saraca si trista ni-i viata
Si viscolul plange pe dig
Nu-i nici o speranta in lume
Si-n case e foame si frig.

Si totusi vom tine Craciunul
De-ar fi sa-l platim cu dobanzi,
Si tot o sa-ntindem o masa
Copiilor nostri flamanzi.

Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun.

Macar sa lasam o nadejde
Sarmanilor nostri copii, C
and Mintuitorul se naste
Renastem si noi orice-ar fi.

De-ar fi sa platim si in rate
Petrecerea lui printre noi
Ne-am vinde si ultima paine
Si tot nu l-am da inapoi.

Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun.

Salbatici si fara iubire
Ne-am stinge in timpul nebun,
Asa ca in vremuri pagane
Ramane cu noi Mos Craciun .

E vremea iertarii si pacii
Se naste un prunc neinfrint,
Si-o scara de lacrimi se-ntinde
Acum intre cer si pamant.

Fie timpul rau sau bun,
Va veni si la noi Mos Craciun.

Am reascultat melodia. Versurile sunt exacte.:)

Vise si ganduri

Tare scurta fu noaptea asta.:P
Am ajuns la concluzia ca culcatul tarziu, Freud, Ileana Vulpescu si durerile de cap nu sunt o combinatie prea fericita cand vine vorba de vise. Don't get me wrong, nu pot sa spun ca am visat urat, pentru ca as minti, am vist doar ... ciudat si ... confuz. Poate daca nu suna ceasul la 7:15, apucam sa ma lamuresc. Oricum ideea e ca am visat "something that I wouldn't (let myself) do in real life":P.


In alta ordine de idei, am cam ramas in urma cu versurile, asa ca incerc sa recuperez pe cat posibil. So, versurile orei 11:00 (:D) sunt din melodia lui Fuego, "Bradul l-am impodobit", si sunt pentru persoanele dragi mie pe care inca un Craciun le gaseste departe...
(a se ignora versurile prea "de dragoste":P)

Ma uit in jur vad doar zapada
Lacrimile stau sa cada
De pe obrazul inghetat.

Te astept de-o vesnicie
Amintirea ta e vie
Nici buzele nu ti-am uitat.

Bradul l-am impodobit
De atatia ani n-ai mai venit
Sa-ti iei cadoul de sub el
Si nopti intregi eu m-am rugat
Ca astazi sa te vad in prag
Sa stii ca te iubesc la fel.

Casa inca te asteapta
Pe scara treapta langa treapta
Sunt urmele pasilor tai.

In dormitor iar ma imbie
Un parfum de iasomie
Ingerii sunt mult prea rai.

Bradul l-am impodobit
De atatia ani n-ai mai venit
Sa-ti iei cadoul de sub el
Si nopti intregi eu m-am rugat
Ca astazi sa te vad in prag
Sa stii ca te iubesc la fel.

Bradul l-am impodobit
De atatia ani n-ai mai venit
Sa-ti iei cadoul de sub el
Si nopti intregi eu m-am rugat
Ca astazi sa te vad in prag
Sa stii ca te ïubesc la fel.

Un enfant de toi pour Noel

Quand viendra le temps du froid et du gel

J'aimerais pouvoir trouver ce cadeau

Dans un berceau blanc, tel un angelot

Un enfant de toi pour Noël.



Rose et merveilleux tout petit et frêle

Dormant innocent sous le sapin vert

Pour être le coeur de notre univers

Un enfant de toi pour Noël.



Un enfant de toi, de nous

Rêvé ensemble

Conçu ensemble

Fille ou garçon

Quelle importance, au fond?



Fruit de nos espoir, envoyé du ciel

Pour donner un sens au fil de nos jours

Au prix de nos joies, au nom de l'amour

Un enfant de toi pour Noël.

Prietenie

prietenia nu-i un castel

ce, mostenit, il poti preface in nisip…

nu-i zestre ce ti-a fost ursita,

nici pui de caine priponit.

prietenia nu-i o joaca

ce, plictisit, o cauti cand si cand…

nu-i valul spulberat de stanca,

nici clovn privindu-te razand.

prietenia e o arma,

un scut, un palos, un atuu…

pe drumul vietii cand s-arata

ia chipul ei cu tine, tu!

prietenia e o floare,

din bulb , in radacini s-a prins…

si daca stii un vreasc a pune

va dainui ca foc nestins.

prietenia se castiga,

trage un loz! dar nu trisa…

imparte darul fara teama

cu cei ce iar te-or invata

cum sa divizi unul in doua,

cum timpul sa-l primesti in dar,

cum mâna sa le-o intinzii in anii

ce-mpovarati acum iti par.

Vroiam sa scriu la sfarsit ca dedic aceste versuri tuturor prietenilor mei. Dar gandindu-ma cum sa formulez cat mai ... "touching" mi-am amintit ceva. Eram in liceu si ascultam seara postul local de radio, emisiunile in cadrul carora se dedicau melodii. Cei care sunau pentru dedicatii foloseau in variabil formula "sa fie pentru toti prietenii care ma cunosc!". Ma amuzam teribil si ma intrebam (ironic, of course) daca oamenii aia aveau si prieteni care nu ii cunosteau.:P Dar acum ma intreb, nu cumva era o dedicatie pentru prietenii viitori?:))
Glumesc. Eu, dedic versurile de mai sus nu doar prietenilor pe care II cunosc, ci si celor din umbra, care imi sunt prieteni fara ca eu sa stiu...

Time In A Bottle

If I could save time in a bottle
The first thing that I'd like to do
Is to save every day
Till eternity passes away
Just to spend them with you.

If I could make days last forever
If words could make wishes come true
I'd save every day like a treasure and then,
Again, I would spend them with you.

If I had a box just for wishes
And dreams that had never come true
The box would be empty
Except for the memory
Of how they were answered by you.

But there never seems to be enough time
To do the things you want to do
Once you find them.
I've looked around enough to know
That youre the one I want to go
Through time with.

No comment, versurile spun totul.

Iubirea

Iubirea, cum legenda spune
E dorul cel nepotolit
A doua suflete comune
Predestinate sa se-adune
Si adunate in sfarsit
Din ele, cel mai cu sfiala
In inegalul lor duel
Flamand de-o lume ideala
Iubind, se va topi doar el..


O poezioara scurta si la obiect scrisa de un poet rus, nu spun care pentru ca nu mai sunt sigura, nu am timp sa caut si mai bine o las asa decat sa o atribui altcuiva.;)

N-ai sa poti uita

Te-ai dus, dar sufletul meu stie...
Nu-i despartire pentru noi
Stiu, umbra mea o sa te-atie,
Pe orice drum vom fi noi doi...

Eu casa-ti sunt iti sunt si cale,
Duci chipul meu pe unde treci,
Patrund in gandurile tale
Si alta n-are loc in veci...

Orice privire de femeie
Va intalni privirea ta,
Tot ochii mei o sa-ti scanteie
Si-n fata pururi iti voi sta...

Oricate voci sa te-mpresoare,
Tot glasul meu vei auzi,
Voi fi in crengi dezmierdatoare
Si-n ochii noptilor tarzii...

De-as fi la orice departare,
Te-ajung si sufletu-ti ating,
La geamul tau sunt numai boare
Si vifor; geamul ti-l imping,

Patrund in clipa ta si-n casa
Si vijelie voi sufla, voi rascoli
Hartii pe masa si poate-ntreaga viata a ta
Si astfel...n-ai sa poti uita!...

Ascultam versurile (astea si altele) cantate de Savoy, cand eram mica, pe clasicele discuri de vinil. De curand am aflat si cine le-a scris. Autorul se numeste Omar Kayam.

Schimbarea categoriei de folosinta:P

Neavand timp pentru "daily update" pe blog, am luat o hotarare si anume sa il transform. Incerc sa postez zilnic, iar fiecare postare va contine ... versuri. Dintr-o melodie sau dintr-o poezie, e irelevant, versuri sa fie (am inceput deja:P). In plus, cineva m-a sfatuit sa nu transform blogul intr-un jurnal, deci sa nu scriu lucruri prea personale. Va fi, probabil, tot un jurnal, dar mai subtil, in sensul ca, in majoritatea cazurilor, postarile (in versuri sau nu) vor reflecta o anumita stare...
In concluzie, voi face o "ciorbita" de poezii si poeme, cantece si cantecele.:P
Pana data viitoare,
Un pupic dulce/salut amical.

Meant To Be

Quite some time ago, one of my ex-boyfriends asked me: "Do you think we're meant to stay together?" I said:"I don't know." Wearen't together now, so I guess he believes the answer to his question, the one I couldn't give at the time, was "No.". Do I believe that, too? I still don't know. That's because I don't really believe certain things are meant to be while other aren't...

I have a few male friends and even fewer male very good friends. Maybe, at some point in our relationship, one of them wanted "pasionate kisses" instead of "friendly hugs" and "nights of endless love" instead of "long talks and hot chocolate". But I couldn't give him that. If some oracle told me that we are meant to be together, could this "information" have made love out of hot chocolate?

Maybe there is one very special guy among those mentioned above, for whom I had deeper feelings at some point in our very special relationship. If the oracle told me that I dind't stand a chance, would that have made me love him less?

The answer is a big, red NO for both questions.

So, who really cares wether we're meant to be together or not, as long as we ARE together and it feels so right?

Adio, "Meredith"!

KathyLee se plictiseste ingrozitor. Mai sunt cateva saptamani bune pana incpee scoala si tocmai s-a intors dintr-o supervacanta de trei saptamani la bunici si apoi la mare. A fost atat de frumos! Dar acum e singura acasa si nu are nimic de facut. Si mami si tati sunt la servici, iar fratele mai mic e la ceilalti bunici, cu prietenul cel mai bun. Si KathyLee nu are nimic de facut...
Arunca o privire la cartea de pe noptiera. "Miturile Greciei antice"...in franceza. N-are chef s-o citeasca. Sa citeasca in franceza ar fi ca si cum ar face teme, iar ea e inca in vacanta. In plus, stie povestile alea din clasa a treia... Se indreapta spre televizor si ia telecomanda. Al doilea canal pe care il incearca ii atrage atentia. "Lumina calauzitoare". Isi aminteste ca a mai vazut fragmente din serialul asta in iunie dar nici nu se compara cu preferatul ei "Santa Barbara". Dar... O scena ii starneste rasul. Doua dintre personaje sunt atat de amuzante si totodata atat de potrivite impreuna! KathyLee si-i aminteste pe Meredith Reade si Rick Bauer de cand a mai urmarit serialul si e foarte incantata sa remarce ca pana si doctorita Reade cea serioasa, calculata si fara sentimente poate sa se comporte ca o pustoaica indragostita pentru prima data...
Evident ca ziua lui KathyLee a fost salvata. La fel si restul vacantei si, mai apoi, intregul an scolar. A ajuns sa-i placa Meredith Reade cu personalitatea ei puternica, descoperind ca, de fapt, avusese intotdeauna sentimente, si chiar cochetand cu ideea de a ajunge medic doar pentru ca Meredith era medic. Sa bucurat pentru ea cand s-a casatorit cu Rick, a suferit alaturi de ea cand si-a pierdut copilul si i-a urat pe Rick si Phillip pentru ca au facut-o sa paraseasca orasul si, implicit, serialul...
KathyLee a continuat sa urmareasca "Lumina calauzitoare" ani de-a randul. Cand serialul a fost anulat din cauza audientei scazute, a continuat sa-l urmareasca pe un canal german, desi nu stia germana (a inceput sa studieze germana, mai tarziu, in timpul liceului), sperand sa o revada pe draga ei Meredith. Dar nu. Parasise serialul definitiv. Dar a ramas in inima lui KathyLee ca un model si o dulce amintire din copilarie. Chiar daca la momentul respectiv nu a inteles-o in totalitate pe Meredith si motivatiile ei, crescand, KathyLee s-a regasit in situatii similare si a ajuns sa priceapa lucruri care fusesera, poate, prea...mature pentru mintea ei de treisprezece ani.
Cei care sunt fani "Lumina calauzitoare" de mai bine de 15 ani, isi amintesc ca a existat un personaj pe nume Meredith Reade, in anii '80. Se indragosteste de colegul ei Dr. Rick Bauer, dar intr-o perioada dificila a relatiei lor, simtind nevoia unui "umar de plans" are o aventura de o noapte cu Phillip Spaulding, ramand insarcinata. Mai tarziu, se casatoreste cu Rick, care o iarta pentru ca l-a mintit si decide sa creasca bebelusul ca un adevarat tata (fara sa stie ca e al lui Phillip). Din nefericire, in urma unor complicatii, Rick, ajuns in situatia de a alege intre Meredith si bebelus, o alege pe sotia lui. Rick afla adevarul si se cearta si cu Meredith, sotia lui, si cu Phillip, cel mai bun prieten. Rick hotaraste sa dea o noua sansa casatoriei cu Meredith, dar, in timp ce telefonul suna, Meredith paraseste casa, orasul si serialul...
Personajul Meredith Reade a fost interpretat de frumoasa actrita si cantareata Nicolette Goulet, unica fiica a cantaretului Robert Goulet.
Ce e cu toata povestea cu copilaria, "Lumina clauzitoare", relatia Rick-Meredith, bla, bla...? Am aflat de curand vestea trista a trecerii in nefiinta a actritei, in urma cu cateva luni, la 52 de ani, dupa o grea lupta cu cancerul la san. Nu am putut s-o las sa treaca fara sa-mi amintesc cat de mult mi-a placut personajul ei...
"Caldura, generozitatea si buna dispozitie au fost sinonime cu Nikki. A fost iubita de toti cei vrajiti de zambetul ei ametitor. Rasul ei contagios ne face sa ne intrebam cum vom supravietui fara ea. Va trebui sa o facem intr-un fel." Zoneboy, SitcomsOnline.com

Odihneste-te in pace, Nikki!

2 noaptea...

L’ Albatros

Souvent, pour s’amuser, les hommes d’équipage

Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,

Qui suivent indolents compagnons de voyage,

La navire glissant sur les gouffres amers.

À peine les ont-ils déposés sur les planches,

Que ces rois de l’azur, maladroites et honteux,

Laissent pitieusement leurs grandes ailes blanches

Come des avirons traîner à côté d’eux.

. Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!

Lui naguère si beau, qu’il est comique et laid!

L’un agace son bec avec une brûle gueule,

L’autre mime, en boitant, l’infirme qui volait

Le Poète est semblable au prince des nuées

Qui hante la tempête et se rit de l’archer

Exilé sur le sol au milieu des huées,

Ses ailes de géant l’empéchent de marcher.

Nu am stat treaza pana la ora asta ca sa comentez poezii online. Nu vreau sa fac literatura si, oricum, unii dintre voi stiu (si daca nu stiu vor afla si fara ajutor) ce vor sa spuna de fapt versurile de mai sus.

Si daca nu de dragul literaturii, atunci ce mi-a venit sa postez poezii la 2 noaptea? Nu sunt sigura. Poate ca m-a lovit subit mila de animale (pe mine, cea care le iubeste mult dar ... de la distanta). Si azi, un suflet mic si necajit mi-a amintit de ce imi plac totusi animalele ... Pentru ca ele inteleg viata si moartea altfel de cat noi, poate chiar mai bine decat noi si simt cand vine timpul sa isi ia la revedere ...

Zodia maximelor

Da, astazi sunt in zodia maximelor...
Zice asa : " Cu prostul nescolarizat/ Telupti putin si ai scapat./ Dar duci o lupta colosala/ Cu prostul care are scoala." Am descoperit de ceva timp cat adevar se ascunde in cuvintele astea. Si cat de usor te poate pacali un prost "care are scoala". era o vreme cand discutiile "filosofice" ma impresionau si im placea sa ma joc de-a "speta" si sa creez situatii ipotetice, habitatul ideal pentru personajul de mai sus. Si, din speta in speta si din ipoteza in ipoteza ajungem la a doua maxima a zilei : "Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti." De ce m-o fi facut mama miloasa?:P Sa-mi pese atat de mult de sentimentele altora? Si uite-asa isi complica omul viata.
Cheful de joaca mi-a pierit de ceva timp... Filosofie nu mai fac decat cu prietenii mei buni si, pe deasupra, si destepti (mai mult sau mai putin scolarizati:D). Spetele le-am inchis in sertar la un loc cu cartile de Drept civil, iar situatiile ipotetice.... pe astea le astept sa se transforme in realitate.
Partea proasta e ca de personajul cu pricina tot n-am scapat. Iar partea buna, ca, incercarile lui patetice de a impresiona au inceput sa semene cu o comedie. Nu una cu Louis de Funes la care razi din toata inima si ale carei replici le tii minte o viata, ci una ieftina (nu dau exemple, pentru ca gusturile nu se dicuta) pe care o vezi azi si ai uitat-o pana te duci la culcare...

Ce departe esti...

Doar un telefon mai pastreaza inca
Litere si carti, renuntari si munca
Numai strigat sunt peste care cresti
Ce departe esti si cat imi lipsesti!

Nu ma mai intreb, nu mai vreau raspunsuri
Pentru adevar nu mai fac recursuri
Toate cate-au fost azi devin povesti
Ce departe esti si cat imi lipsesti!

Au ramas pe-un raft prietenii si carte
Tot ce imparteam nu se mai imparte
Daca eu renunt tu sa nu gresesti
Ce departe esti si cat imi lipsesti!

Te astept din nou, zid fara fereastra
Sa barfim strain prietenia noastra
Eu sa te urasc, tu sa ma detesti
Ce departe esti si cat imi lipsesti.


Mi-am permis sa modific un pic melodia Tatianei Stepa, ca sa se potriveasca cu "evenimentele" din viata mea. Nimic nu ilustreaza mai bine starea mea de spirit... De ce ne e intotdeuan mai usor sa folosim aluzii ca sa "reach out to someone"? De ce e mai usor scrisul decat vorbitul fata in fata? Inca mai caut raspunsul...