Romanta

Pe-al mării ţărm sta dîrză o stîncă-ntunecată,
Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.
Şi-a despicat-o-n două lăsînd la mijloc cale
pe care spuma apei în clocot se prăvale.
Sînt două stînci străine, cum le-a lăsat furtuna.
Lungi crăpături arată c-au fost odată una.

No idea de unde am versurile. Sorry...