Copaci fara padure

1.In povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
Este vorba de noi amandoi,
este vorba de foc si cenusa..
Doi copaci fara frunze pe drum,
dupa cum ii priveste inaltul
Doi copaci prin sarutul de sus
aplecandu-se unul spre altul.
2.Toata vara au fost numai ploi
si-au fost stele in nopti fara stele
Si prin toamna sederii in noi
cade ultima frunza pe ele
In zadar catre tine intind
niste crengi ce-mi fusesera brate,
Alte usi se aud scartaind
de tomnatecul vant sa se agate.
3.Nu mai suntem decat doi copaci,
vor veni taietori sa ne tunda,
Vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda.
Si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
Fara brate, cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine.

Spune-mi padure cu frunza rara
Unde-i iubirea de asta vara?
Nu stie iarna sa se indure
De noi, copacii fara padure.

Ascultam azi, in masina, Tatiana Stepa.:)