sâmbătă, 23 august 2008

2 noaptea...


L’ Albatros


Souvent, pour s’amuser, les hommes d’équipage

Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,

Qui suivent indolents compagnons de voyage,

La navire glissant sur les gouffres amers.

À peine les ont-ils déposés sur les planches,

Que ces rois de l’azur, maladroites et honteux,

Laissent pitieusement leurs grandes ailes blanches

Come des avirons traîner à côté d’eux.

. Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!

Lui naguère si beau, qu’il est comique et laid!

L’un agace son bec avec une brûle gueule,

L’autre mime, en boitant, l’infirme qui volait

Le Poète est semblable au prince des nuées

Qui hante la tempête et se rit de l’archer

Exilé sur le sol au milieu des huées,

Ses ailes de géant l’empéchent de marcher.



Nu am stat treaza pana la ora asta ca sa comentez poezii online. Nu vreau sa fac literatura si, oricum, unii dintre voi stiu (si daca nu stiu vor afla si fara ajutor) ce vor sa spuna de fapt versurile de mai sus.

Si daca nu de dragul literaturii, atunci ce mi-a venit sa postez poezii la 2 noaptea? Nu sunt sigura. Poate ca m-a lovit subit mila de animale (pe mine, cea care le iubeste mult dar ... de la distanta). Si azi, un suflet mic si necajit mi-a amintit de ce imi plac totusi animalele ... Pentru ca ele inteleg viata si moartea altfel de cat noi, poate chiar mai bine decat noi si simt cand vine timpul sa isi ia la revedere ...

miercuri, 20 august 2008

Zodia maximelor

Da, astazi sunt in zodia maximelor...
Zice asa : " Cu prostul nescolarizat/ Telupti putin si ai scapat./ Dar duci o lupta colosala/ Cu prostul care are scoala." Am descoperit de ceva timp cat adevar se ascunde in cuvintele astea. Si cat de usor te poate pacali un prost "care are scoala". era o vreme cand discutiile "filosofice" ma impresionau si im placea sa ma joc de-a "speta" si sa creez situatii ipotetice, habitatul ideal pentru personajul de mai sus. Si, din speta in speta si din ipoteza in ipoteza ajungem la a doua maxima a zilei : "Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti." De ce m-o fi facut mama miloasa?:P Sa-mi pese atat de mult de sentimentele altora? Si uite-asa isi complica omul viata.
Cheful de joaca mi-a pierit de ceva timp... Filosofie nu mai fac decat cu prietenii mei buni si, pe deasupra, si destepti (mai mult sau mai putin scolarizati:D). Spetele le-am inchis in sertar la un loc cu cartile de Drept civil, iar situatiile ipotetice.... pe astea le astept sa se transforme in realitate.
Partea proasta e ca de personajul cu pricina tot n-am scapat. Iar partea buna, ca, incercarile lui patetice de a impresiona au inceput sa semene cu o comedie. Nu una cu Louis de Funes la care razi din toata inima si ale carei replici le tii minte o viata, ci una ieftina (nu dau exemple, pentru ca gusturile nu se dicuta) pe care o vezi azi si ai uitat-o pana te duci la culcare...

luni, 18 august 2008

Ce departe esti...

Doar un telefon mai pastreaza inca
Litere si carti, renuntari si munca
Numai strigat sunt peste care cresti
Ce departe esti si cat imi lipsesti!

Nu ma mai intreb, nu mai vreau raspunsuri
Pentru adevar nu mai fac recursuri
Toate cate-au fost azi devin povesti
Ce departe esti si cat imi lipsesti!

Au ramas pe-un raft prietenii si carte
Tot ce imparteam nu se mai imparte
Daca eu renunt tu sa nu gresesti
Ce departe esti si cat imi lipsesti!

Te astept din nou, zid fara fereastra
Sa barfim strain prietenia noastra
Eu sa te urasc, tu sa ma detesti
Ce departe esti si cat imi lipsesti.


Mi-am permis sa modific un pic melodia Tatianei Stepa, ca sa se potriveasca cu "evenimentele" din viata mea. Nimic nu ilustreaza mai bine starea mea de spirit... De ce ne e intotdeuan mai usor sa folosim aluzii ca sa "reach out to someone"? De ce e mai usor scrisul decat vorbitul fata in fata? Inca mai caut raspunsul...